Cu siguranta „Jucatorul de Galatți” este cea mai reprezentativă rasă de porumbei românesti !
In decursul timpului, s-a scris foarte mult despre această rasă, atât de mult incât cu greu se mai poate scrie ceva nou.
Vă prezentăm o înșiruire cronologică a descrierilor și a evenimentelor importante, care au marcat acesti evoluția acestor porumbei.
In jurul anilor 1900 acesti porumbei se numeau “patați” sau “baltați”.
Sursa acestei afirmații ? O constituie tocmai viul grai, adică vorba transmisă din crescător în crescător de-a lungul generațiilor.
Prin anii 1940, acestor porumbei li s-a dat denumirea de “gălățeni”, impropriu spus, datorită faptului ca in acea perioadă, mulți crescători din Galați veneau cu porumbei de vânzare în București, iar aceștia spuneau:”au venit Gălățenii cu porumbei”.
În acest fel “patații” sau bălțații au fost botezați “gălățeni”. La sud de Dunare, penele simple, in special cei de culoare roșie și galbenă, dar și corbii, erau numiți rolleri romanesti – dar această denumire era atribuită tot de necunoscători, care realizau asemănări cu rollerii, ceea ce nu constitue luarea în considerare a unei denumiri oficiale a rasei .
*** Una dintre primele descrieri a criteriilor de selecție a acestei rase, Jucătorul de Galați, a fost formulată în :
Indreptarul din 1961, semnat de catre un numar de 24 crescatori, originari din Galați.
** Conținutul Îndreptarului se găsește în cartea “Porumbeii Gălățeni” a d-lui Leonte Ovidiu, care o denumește așa tocmai faptului că nu cunoștea exact denumirea rasei Jucătorul de Galați .Ideea principală a Indreptarului este: „ Rasa Jucătorul de Galați, nu este o rasă de ornament, ci una de joc și zbor, punctajul ei fiind stabilit pentru toate calitațile și caracteristicile ce le întrunește și le inmănunchează într-un tot unitar, contribuind la afirmarea ei.”
Tot in anul 1961, apare o descriere a rasei Jucătorul de Galați, in volumul 2 al
Tratatului de Avicultură, avându-i ca autori pe Gh.Ștefanescu, M. Bălășescu si V.Severin:
“Porumbeii căzători gălățeni (Jucător de Galați) provin din încrucisarea diferitelor tipuri de Roller oriental, care s-au format in tara noastra cu porumbeii autohtoni din Galați. Încă insuficient fixat în ceea ce priveste regularitatea desenului și a culorilor, este suficient de uniform din punct de vedere al conformației și aptitudinilor de zbor. Este un bun zburator de înalțime și durată, el înalțându-se în scurt timp aproape dincolo de limita vizibilității și putând sta în aer în medie 2-3 ore și uneori chiar pâna la 6 ore. Excelenți căzători, își încep jocul de la inaltime mare, facand un numar impresionant de învârtituri. In perioada de împerechere, mai ales începand cu 5-6 zile înainte ca porumbița să înceapă ouatul, nu trebuie să se mai dea drumul masculului la zbor deoarece acesta joacă acum deosebit de mult și poate avea căderi pe sol sau pe clădiri.
Porumbeii galateni au capul ceva mai mare si mai rotund decat la Roller, cu ciocul de marime mijlocie, dar mai scurt ca la Roller, de culoare alba sau putin cănit. Ochii sunt albi, cu gene albe palide. Gâtul este scurt, gros si cu Barbie. Pieptul este larg si aripile sunt purtate deasupra cozii, aproape intalnindu-se spre varf. Coada, mai ingusta ca la Roller, are 12-14 rectrice( minimum admis 12).Standardul porumbelului galatean este in curs de a fi stabilit. Exemplare mai reusite se gasesc in prezent mai ales in Galati, Braila, Bucuresti si Tulcea.”
*** In anul 1963, apare cartea prof. Stefan Peterfi , “Cresterea porumbeilor” unde este descrisă această rasă. Mai mult, ni se explica că de fapt in cadrul rasei exista mai multe varietati, care se deosebesc intre ele in ceea ce privesc aptitudinile de zbor si joc, dar si ca aspect:
“La porumbei, notiunea de rasă este foarte complexa si nu intotdeauna se suprapune cu o puritate ereditara sau genetica de natura homozigotilor.
La numeroase rase si in special la rasele de zbor, pe baza unei selectii minutioase, s-au evidentiat in cadrul subrasei diferite linii, tipuri sau suse, numite de crescatori in mod impropriu “rase”, de exemplu: “rasa lui Savescu”, “rasa lui Mironescu”, “rasa Ghita Rosu” din subrasa galatenilor vineti baltati.Diferentierea subrasei pe tipuri este o regula generala, mai ales in cadrul raselor de zbor. Asa s-au evidentiat numeroase tipuri la galateni , la zburatorii rusi”cistie”, la cei de Seghedin, la Tippleri( vezi tipul de Macclesfield si cel de Sheffield) etc.”
In „Cresterea porumbeilor” editia a-II-a, apărută în 1970, prof. Ștefan Peterfi amintește de cele 3 faze de dezvoltare ale rasei, mentionand ca ultima fază era in plină desfașurare in anul ’70, selecția făcându-se dupa forma capului si lungimea ciocului.
“ Galatenii sunt porumbei de talie mijlocie, cu osatura puternica, trunchiul purtat mai sus si usor ridicat spre partea anterioara. Forma capului variaza dupa linia sau “rasa” respectiva: poate fi mai alungit sau mai rotunjit, cu fruntea mai bombata (capul este “supt”) sau mai dreapta ( capul este coroiat, berbecat sau “vulturesc”) cu crestetul usor arcuit si cu ceafa rotunjita. Ciocul este mijlociu, la unele varietati mijlociu spre lung, drept, cu mandibulele inchise perfect, de grosime mijlocie si usor indreptat in jos.”
*** In anul 1965, apare cartea “Enciclopedia raselor de porumbei” de Wendell M. Levi, unde este descrisă rasa Jucatorul de Galați, ca un jucator cu foarte bune abilitați de zbor, putând sta in aer între 6-8 ore, iar baltații pe negru – ca rasă distinctă ( ceea ce este o greșeală, aceasta fiind o varietate de culoare în cadrul rasei ) - sub denumirea de Roller Moriscar Românesc, care, este sancționată în comentariul personal al prof. Stefan Peterfi, care afirmă că ar fi o încrucișare dintre o varietate a Jucatorului de Galati și un descendent al unei vechi rase rusesti Turmani cernopeghi.
Desigur, aceasta este posibil fiindcă mulți crescători au făcut încrucișări între rase, cu intenție sau fără intenție, fiecare crescător având mai mult sau mai puțin cunoștințe de genetica porumbeilor.
* Anul 1974 , este anul in care, in urma controverselor generate de varietatea de osaturi ale capului, ținute ale corpului, precum și a celor legate de desen, se incearcă formularea unui proiect de standard, dupa care să fie arbitrată această rasă in expozitiile nationale si internationale.
Proiectul de standard este supus examinarii in cadrul sectorului tehnic al Uniunii Columbofile din R.S.Romania, sectia de porumbei de agrement.
jucatoridegalati.webs.com/putinaistorie.htm
• In anul 1975, cu ocazia expozitiei columbofile”Intertau” din Budapesta 12-14 decembrie , Romania prezintă pentru prima dată, o Culegere de standarde a raselor romanești de porumbei, 48 la număr, editată sub egida Uniunii Columbofile din R.S.Romania, sectorul de porumbei de ornament, zbor si carne, culegere care avea sa fie difuzata tuturor tarilor participante(opt) in limba romană și franceză.
Printre cele 48 de standarde se numara si cel al porumbelului Jucator de Galati, care era descris ca fiind
„un porumbel de talie mijlocie, robust, tip de zbor, temperament vioi, avand capul mai rotunjit cu fruntea bombata si crestetul arcuit si cu ceafa rotunjita, in general nemotat, dar exista si motati. Ochii sunt albi, inconjurati de gene mici, albe.Ciocul este de lungime mijlocie sau mijlociu spre lung, drept , de grosime mijlocie si usor indreptat in jos.Coada este lunga si lata, purtata strans, fiind formata din 12-16 rectrice. Se intalnesc unicolori si tarcati( denumiti si baltati, capaciti, patati, florii, etc) corespunzator culorilor de baza negru, rosu, galben si vanat(albastru).
După cum se poate observa, exista unele ajustări intre proiectul de standard din 1974 si forma finala a standardului din 1975. In primul rand dispar masuratorile, apoi descrierea este mai exactă, menționandu-se cât mai explicit fiecare caracter. Aceste diferențe se pot datora atat modelului international de standard cat si viziunii si formularii diferite a membrilor comisiei tehnice asupra continutului acestui proiect de standard.
Primele concursuri oficiale de zbor la rasa Jucator de Galati, au loc in anul 1982, asa cum reiese din arhiva personală a d-lui Sasu Ioan. In acea vreme rezultatele erau trimise spre omologare comisiei tehnico-sportive din cadrul
A.C.C.P ( Asociatia Centrala a Crescatorilor de Porumbei). Concursuri se organizeaza si in anii urmatori 1983-1998, toate desfasurandu-se dupa un regulament aprobat de catre C.N.Z al Uniunii Columbofile din R.S.R.
In anul 1983 se infiinteaza in Bucuresti, primul club specializat al unei rase romanesti, cel al porumbelului romanesc de zbor si invartitura rasa “Galateni”.
Intr-un numar (1) al Buletinului informativ “Columbofilul”din 1984, editat de A.C.C.P., columbofilul Horst Armbruster din Bobingen , scrie un articol despre “galațenii” din R.F.Germania:
“Incercati sa raspundeti la intrebarea: care rasă de porumbei ar putea reprezenta in modul cel mai expresiv Romania, istoria sa, geneza sa, lupta sa tenace pentru independenta, pentru mostenirea ei culturala proprie? Care din rasele de porumbei romanesti poate fi identificata de la prima vedere si numita cu un singur cuvint?
Desigur, numai “galatenii”.
De fapt, este vorba de o rasa cu atit de numeroase varietati, incit mai degraba s-ar putea vorbi de o familie columbicolă, cum alta nu prea mai este pe lume”
………………………………………………………………………………………………
Anul 1985, este anul in care apar, in Romania, doua carti valoroase despre porumbei.
Una este cea a d-lui arh. Feliciu Bonațiu - „ Rasele de Porumbei din Romania”,
iar a doua este
„Sportul Columbofil Romanesc” scrisa de dl. col.(rez) Georgică Popescu.
In cartea d-lui Feliciu Bonațiu, ne este prezentat un standard mai larg a Jucatorului de Galati, apropiindu-se ca si continut de descrierea din cartea d-lui Stefan Peterfi iar ca forma de proiectul de standard din 1974.
Dl. Col. (rez.) Georgica Popescu, in cartea Sportul Columbofil Romanesc, ne descrie istoria acestui sport facand referire in special la porumbeii voiajori.
Exista si un capitol despre alte rase de zbor, printre care prezinta si o descriere a porumbeilor “Galateni”, pe care ii caracterizeaza :
“Originea lor este orasul Galati, dar fiind porumbei buni zburatori au fost răspandiți in toată țara, in special pentru invartitura lor, care intrece si pe cei mai renumiti rolleri orientali.”
„ Balțații pe negru ( “morișcari”) sunt prezentati ca si porumbei excelenti de joc, avand un joc de morisca de 15-30 invartituri. Ei scot și pui albi cu ochii negri-asa numiți “albi din morișcari”.
Prezentandu-ne o scurta povestire:
“Așa avea vecinul meu de pe strada Cercelus, maiorul Nicolae Machedon , o albă din moriscari, care toata ziua zbura pe cer, chiar solo. Nu era o jucatoare prea grozava, in schimb era o zburatoare cum n-am mai vazut. Eu pe vremea aceea ( 1945-1946) aveam Tippleri de la Nicolae Baloescu din Timisoara si acestia zburau fantastic, de dimineata pana seara si cu mare greutate ii faceam sa se lase din zbor seara; “alba” lui Nicu Machedon se tinea solo dupa stolul de Tippleri si zburau pana la disparitie. edeam in curte, ii cautam pe cer cu binoclu si abia zaream “alba” lui Nicu la o mica distanta de stolul de Tippleri, care licareau pe cer ca niste mici”stelute vii”, care insa cu ochii liberi nu se puteau zari.”
Mai sunt prezentate si alte varietati, toti fiind caracterizati ca fiind buni zburatori si jucatori.
Sunt prezentate si cateva poze, de la o expozitie din anul 1972 cu o pereche de baltati pe vanat, una de “corbi “si una de baltati pe negru(“moriscari”), precum si cu un mascul baltat pe vanat campion la zbor.
• Un alt an de referinta pentru acesti porumbei, este anul 1986, cand la expozitia “Intertau” de la Brno-Cehoslovacia, rasa Jucatorului de Galati a fost numita rasă internatională.
Acest fapt este confirmat de scrisoarea d-lui Bonatiu catre dl. Leonte:
“In cadrul consfatuirii de lucru de la Praga, la care am participat in ziua de 7 iunie a.c., printre altele s-a pus problema reanalizarii, respective a completarii raselor de porumbei declarate ca internationale. Din aceste rase se aleg apoi “campionii internationali”
Am cerut cuvantul, aratand ca Romania nu are trecuta pe lista raselor internationale nici o rasa proprie si ca atare am propus trecerea pe lista a celui mai valoros produs columbofil autohton, Jucatorul de Galati. Spre deplina mea satisfactie, propunerea mi-a fost acceptata in unanimitate. Desigur, acesta-i doar inceputul. Ca o rasa sa fie declarata “campion international” este necesar ca rasa sa fie trecuta pe lista raselor internationale, apoi sa apara in cel putin 3 colectii din expozitie.
As mai adauga ca mi-am justificat propunerea aratand ca in tara mea exista si un club specializat al rasei Jucatorilor de Galati, rasa bucurandu-se de o mare raspandire. Sa speram ca acest club se va dezvolta pe zi ce trece.
Timisoara,12.06.’86 ”
** Unul dintre cei mai importanti ani pentru tot ce inseamna monografia acestei rase de porumbei, este 1993, cand apare cartea “Porumbeii Galațeni” a d-lui Ovidiu Leonte.
I. Severeanu spunea “…este o marturisire de credinta a unei preocupari de o viata a autorului care a trait si militat pentru un crez: porumbelul “Galatean”
* În anul 1996, arh. Feliciu Bonațiu publică a doua lui carte “Farmecul columbofiliei”.
Asa cum era de asteptat, Jucatorul de Galati se bucura si de aceasta data de o atentie deosebita din partea autorului:
“Intradevar, galateanul este crescut in numeroase varietati de forma, desen si chiar zbor si nimeni nu poate hotari care este singura si unica varietate standard. De fapt, nici n-ar fi spre folosul rasei daca am declara necorespunzatoare unele varietati ale rasei si le-am elimina ca atare.Datorita polimorfismului care se manifesta in cadrul rasei, se deosebesc varietati cu cap mai alungit sau mai rotunjit, cu fruntea mai berbecata sau mai supta, in general nemotati dar si motati. Ciocul este de lungime mijlocie, dar poate fi si mai lung. Ochii, de obicei sunt albi, dar exista si linii cu ochi galbeni. Coada este formata din 12-16 rectrice lungi si late.Aripile lungi, purtate deasupra cozii sau ternate. Toate varietatile sunt de talie mijlocie, cu scheletul puternic, cu gat de lungime mijlocie,purtat vertical si usor arcuit, cu pieptul lat, bombat si purtat usor ridicat, spatele lat, drept, inclinat spre coada.Picioarele sunt puternice si de lungime mijlocie de obicei neincaltate.
Variatii se constata si in privinta aptitudinilor de zbor si joc. Exista zburatori-jucatori care fac 4-5 tumbe in aer, jucatorii-moriscari care executa snururi ( siraguri) de 20-30 tumbe si jucatori-cazatori care joaca pana la pamant.Dar exista si o varietate cu zbor de durata si inaltime, fara joc.
Galatenii au un zbor frumos, in stoluri stranse, executand ore in sir cercuri deasupra adapostului(rotesc), intrerupte cu tumbe executate cu rapiditate, cu care ocazie pierd din inaltime.
Maniera zborului galateanului este cu batai rapide si continue de aripi, la mare inaltime de zbor, la “disparitie” sau la “licarire”. Durata zborului, intensitatea jocului si inaltimea de zbor sunt in functie de selectia aplicata si antrenamentului la care a fost supus cu consecventa lotul.Maniera de zbor si de joc a galatenilor este mai frumoasa decat a Rollerului de Birmingham.”
In aceeasi lucrare, referindu-se la aptitudinile de zbor si joc, rasa este caracterizată:
“Este cea mai reprezentativă rasă romaneasca-scrie Ioan Sasu- este crescuta intr-o foarte mare diversitate de preferinte in privinta zborului, mai putin a jocului caracteristic, pe urma intr-o mare diversitate a fenotipului si a desenului, coloritului, in functie de zonele tarii.
- Intr-unul dintre numeroasele articole scrise despre aceasta rasa, K.D. Spurling, scria in anul 1999:
“Cu toate ca rasa a devenit cunoscută de catre crescatorii Americani odata cu “ Enciclopedia Raselor de Porumbei” a lui Levi, in 1967 ( care din greseala a tratat “ Moriscarii de Galati” ca o rasa separata), aceasta rasa nu a ajuns pe continentul Nord American pina cind a fost exportata in Canada, in 1982, de catre Ulrich Reber din Germania.
• In anul 2008, la doi ani de la data aderarii U.G.C.P.P.A.M.R la Asociatia Europeana de profil - Entente Europenne d’Aviculture et Cunniculture, Jucatorul De Galati intra in randul raselor europene, standardizate pentru prima data de catre tara de origine Romania. Alaturi de alte rase romanesti ( Castaniul de Craiova, Negrul Trenat de Bucuresti, Rollerul de Cluj, Zb.Albastrul de Cluj,Dungatii romanesti, Zb. Orbetean romanesc,Zb . Rosu de Targoviste si Zb. Codalbi de Muntenia), Jucatorul de Galati a atras privirile si admiratia vizitatorilor expozitiei nationale a Germaniei , la Dortmund.
* Un an mai tarziu, in 2009, la expozitia Europeana de la Nitra –Slovacia, se acorda primul titlu de Campion European la rasa Jucator de Galati.
Performanta se repeta in anul 2010, cand pentru prima dată in istoria columbofiliei de agrement și sport, Romania organizeaza o expozitie Europeana pe rase, la Cluj, printre care se numara si Jucatorul de Galati.
Iata deci, o scurta inșiruire a catorva dintre evenimentele importante pe care aceasta rasa le-a parcurs intr-o jumatate de secol.
Stabilirea unui standard dupa model European nu exclude apartenenta la aceasta rasa a niciuneia dintre numeroasele sale varietati, dar impune un tip ideal de porumbel, mai ales pentru pasionatii de expozitii.
In afara participarii la expozitii, pasionatii de zbor si joc au posibilitatea sa participle la concursuri cu orice varietate din cadrul rasei, regulamentele de zbor neavand restrictii de aspect.
În România există câteva mii de crescatori de Jucători de Galați, dintre care poate doar câteva zeci care reușesc să imbine cât mai bine, in aceiași porumbei, calitațile de bază ale rasei – care s-au transmis de-a lungul timpului, acelea de joc in șnururi - întregite și zbor de inaltime, mai ales aici în zona de origine a acestei rase, adică orașul Galați .
Criteriile de selecție și de performanță s-au păstrat din tată în fiu, ca secrete ale ale acestei rase, aici, printre crescătorii bătrâni, hâtri, care nu divulgau oricui observațiile proprii asupra comportamentului la joc și zbor, și mai ales, nu dădeau cele mai bune păsări din volieră oricărui drumeț.
Rasa Rhode Island este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 - 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum si Sussex roşu.
CARACTERISTICI:
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, forma alungită şi compactă a corpului. Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele si pielea de pe corp galbenă. Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns. Produce anual în medie 170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis. Greutatea corporala: cocoş 3,5 - 4 kg şi găina 2,5 - 3 kg.
Diferite varietăţi: varietatea roşie.
Defecte grave: prezenţa încalţării, creasta aplecată, coada zburlită sau de veveriţă.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Cu siguranta „Jucatorul de Galatți” este cea mai reprezentativă rasă de porumbei românesti !
In decursul timpului, s-a scris foarte mult despre această rasă, atât de mult incât cu greu se mai poate scrie ceva nou.
Vă prezentăm o înșiruire cronologică a descrierilor și a evenimentelor importante, care au marcat acesti evoluția acestor porumbei.
In jurul anilor 1900 acesti porumbei se numeau “patați” sau “baltați”.
Sursa acestei afirmații ? O constituie tocmai viul grai, adică vorba transmisă din crescător în crescător de-a lungul generațiilor.
Prin anii 1940, acestor porumbei li s-a dat denumirea de “gălățeni”, impropriu spus, datorită faptului ca in acea perioadă, mulți crescători din Galați veneau cu porumbei de vânzare în București, iar aceștia spuneau:”au venit Gălățenii cu porumbei”.
În acest fel “patații” sau bălțații au fost botezați “gălățeni”. La sud de Dunare, penele simple, in special cei de culoare roșie și galbenă, dar și corbii, erau numiți rolleri romanesti – dar această denumire era atribuită tot de necunoscători, care realizau asemănări cu rollerii, ceea ce nu constitue luarea în considerare a unei denumiri oficiale a rasei .
*** Una dintre primele descrieri a criteriilor de selecție a acestei rase, Jucătorul de Galați, a fost formulată în :
Indreptarul din 1961, semnat de catre un numar de 24 crescatori, originari din Galați.
** Conținutul Îndreptarului se găsește în cartea “Porumbeii Gălățeni” a d-lui Leonte Ovidiu, care o denumește așa tocmai faptului că nu cunoștea exact denumirea rasei Jucătorul de Galați .Ideea principală a Indreptarului este: „ Rasa Jucătorul de Galați, nu este o rasă de ornament, ci una de joc și zbor, punctajul ei fiind stabilit pentru toate calitațile și caracteristicile ce le întrunește și le inmănunchează într-un tot unitar, contribuind la afirmarea ei.”
Tot in anul 1961, apare o descriere a rasei Jucătorul de Galați, in volumul 2 al
Tratatului de Avicultură, avându-i ca autori pe Gh.Ștefanescu, M. Bălășescu si V.Severin:
“Porumbeii căzători gălățeni (Jucător de Galați) provin din încrucisarea diferitelor tipuri de Roller oriental, care s-au format in tara noastra cu porumbeii autohtoni din Galați. Încă insuficient fixat în ceea ce priveste regularitatea desenului și a culorilor, este suficient de uniform din punct de vedere al conformației și aptitudinilor de zbor. Este un bun zburator de înalțime și durată, el înalțându-se în scurt timp aproape dincolo de limita vizibilității și putând sta în aer în medie 2-3 ore și uneori chiar pâna la 6 ore. Excelenți căzători, își încep jocul de la inaltime mare, facand un numar impresionant de învârtituri. In perioada de împerechere, mai ales începand cu 5-6 zile înainte ca porumbița să înceapă ouatul, nu trebuie să se mai dea drumul masculului la zbor deoarece acesta joacă acum deosebit de mult și poate avea căderi pe sol sau pe clădiri.
Porumbeii galateni au capul ceva mai mare si mai rotund decat la Roller, cu ciocul de marime mijlocie, dar mai scurt ca la Roller, de culoare alba sau putin cănit. Ochii sunt albi, cu gene albe palide. Gâtul este scurt, gros si cu Barbie. Pieptul este larg si aripile sunt purtate deasupra cozii, aproape intalnindu-se spre varf. Coada, mai ingusta ca la Roller, are 12-14 rectrice( minimum admis 12).Standardul porumbelului galatean este in curs de a fi stabilit. Exemplare mai reusite se gasesc in prezent mai ales in Galati, Braila, Bucuresti si Tulcea.”
*** In anul 1963, apare cartea prof. Stefan Peterfi , “Cresterea porumbeilor” unde este descrisă această rasă. Mai mult, ni se explica că de fapt in cadrul rasei exista mai multe varietati, care se deosebesc intre ele in ceea ce privesc aptitudinile de zbor si joc, dar si ca aspect:
“La porumbei, notiunea de rasă este foarte complexa si nu intotdeauna se suprapune cu o puritate ereditara sau genetica de natura homozigotilor.
La numeroase rase si in special la rasele de zbor, pe baza unei selectii minutioase, s-au evidentiat in cadrul subrasei diferite linii, tipuri sau suse, numite de crescatori in mod impropriu “rase”, de exemplu: “rasa lui Savescu”, “rasa lui Mironescu”, “rasa Ghita Rosu” din subrasa galatenilor vineti baltati.Diferentierea subrasei pe tipuri este o regula generala, mai ales in cadrul raselor de zbor. Asa s-au evidentiat numeroase tipuri la galateni , la zburatorii rusi”cistie”, la cei de Seghedin, la Tippleri( vezi tipul de Macclesfield si cel de Sheffield) etc.”
In „Cresterea porumbeilor” editia a-II-a, apărută în 1970, prof. Ștefan Peterfi amintește de cele 3 faze de dezvoltare ale rasei, mentionand ca ultima fază era in plină desfașurare in anul ’70, selecția făcându-se dupa forma capului si lungimea ciocului.
“ Galatenii sunt porumbei de talie mijlocie, cu osatura puternica, trunchiul purtat mai sus si usor ridicat spre partea anterioara. Forma capului variaza dupa linia sau “rasa” respectiva: poate fi mai alungit sau mai rotunjit, cu fruntea mai bombata (capul este “supt”) sau mai dreapta ( capul este coroiat, berbecat sau “vulturesc”) cu crestetul usor arcuit si cu ceafa rotunjita. Ciocul este mijlociu, la unele varietati mijlociu spre lung, drept, cu mandibulele inchise perfect, de grosime mijlocie si usor indreptat in jos.”
*** In anul 1965, apare cartea “Enciclopedia raselor de porumbei” de Wendell M. Levi, unde este descrisă rasa Jucatorul de Galați, ca un jucator cu foarte bune abilitați de zbor, putând sta in aer între 6-8 ore, iar baltații pe negru – ca rasă distinctă ( ceea ce este o greșeală, aceasta fiind o varietate de culoare în cadrul rasei ) - sub denumirea de Roller Moriscar Românesc, care, este sancționată în comentariul personal al prof. Stefan Peterfi, care afirmă că ar fi o încrucișare dintre o varietate a Jucatorului de Galati și un descendent al unei vechi rase rusesti Turmani cernopeghi.
Desigur, aceasta este posibil fiindcă mulți crescători au făcut încrucișări între rase, cu intenție sau fără intenție, fiecare crescător având mai mult sau mai puțin cunoștințe de genetica porumbeilor.
* Anul 1974 , este anul in care, in urma controverselor generate de varietatea de osaturi ale capului, ținute ale corpului, precum și a celor legate de desen, se incearcă formularea unui proiect de standard, dupa care să fie arbitrată această rasă in expozitiile nationale si internationale.
Proiectul de standard este supus examinarii in cadrul sectorului tehnic al Uniunii Columbofile din R.S.Romania, sectia de porumbei de agrement.
jucatoridegalati.webs.com/putinaistorie.htm
• In anul 1975, cu ocazia expozitiei columbofile”Intertau” din Budapesta 12-14 decembrie , Romania prezintă pentru prima dată, o Culegere de standarde a raselor romanești de porumbei, 48 la număr, editată sub egida Uniunii Columbofile din R.S.Romania, sectorul de porumbei de ornament, zbor si carne, culegere care avea sa fie difuzata tuturor tarilor participante(opt) in limba romană și franceză.
Printre cele 48 de standarde se numara si cel al porumbelului Jucator de Galati, care era descris ca fiind
„un porumbel de talie mijlocie, robust, tip de zbor, temperament vioi, avand capul mai rotunjit cu fruntea bombata si crestetul arcuit si cu ceafa rotunjita, in general nemotat, dar exista si motati. Ochii sunt albi, inconjurati de gene mici, albe.Ciocul este de lungime mijlocie sau mijlociu spre lung, drept , de grosime mijlocie si usor indreptat in jos.Coada este lunga si lata, purtata strans, fiind formata din 12-16 rectrice. Se intalnesc unicolori si tarcati( denumiti si baltati, capaciti, patati, florii, etc) corespunzator culorilor de baza negru, rosu, galben si vanat(albastru).
După cum se poate observa, exista unele ajustări intre proiectul de standard din 1974 si forma finala a standardului din 1975. In primul rand dispar masuratorile, apoi descrierea este mai exactă, menționandu-se cât mai explicit fiecare caracter. Aceste diferențe se pot datora atat modelului international de standard cat si viziunii si formularii diferite a membrilor comisiei tehnice asupra continutului acestui proiect de standard.
Primele concursuri oficiale de zbor la rasa Jucator de Galati, au loc in anul 1982, asa cum reiese din arhiva personală a d-lui Sasu Ioan. In acea vreme rezultatele erau trimise spre omologare comisiei tehnico-sportive din cadrul
A.C.C.P ( Asociatia Centrala a Crescatorilor de Porumbei). Concursuri se organizeaza si in anii urmatori 1983-1998, toate desfasurandu-se dupa un regulament aprobat de catre C.N.Z al Uniunii Columbofile din R.S.R.
In anul 1983 se infiinteaza in Bucuresti, primul club specializat al unei rase romanesti, cel al porumbelului romanesc de zbor si invartitura rasa “Galateni”.
Intr-un numar (1) al Buletinului informativ “Columbofilul”din 1984, editat de A.C.C.P., columbofilul Horst Armbruster din Bobingen , scrie un articol despre “galațenii” din R.F.Germania:
“Incercati sa raspundeti la intrebarea: care rasă de porumbei ar putea reprezenta in modul cel mai expresiv Romania, istoria sa, geneza sa, lupta sa tenace pentru independenta, pentru mostenirea ei culturala proprie? Care din rasele de porumbei romanesti poate fi identificata de la prima vedere si numita cu un singur cuvint?
Desigur, numai “galatenii”.
De fapt, este vorba de o rasa cu atit de numeroase varietati, incit mai degraba s-ar putea vorbi de o familie columbicolă, cum alta nu prea mai este pe lume”
………………………………………………………………………………………………
Anul 1985, este anul in care apar, in Romania, doua carti valoroase despre porumbei.
Una este cea a d-lui arh. Feliciu Bonațiu - „ Rasele de Porumbei din Romania”,
iar a doua este
„Sportul Columbofil Romanesc” scrisa de dl. col.(rez) Georgică Popescu.
In cartea d-lui Feliciu Bonațiu, ne este prezentat un standard mai larg a Jucatorului de Galati, apropiindu-se ca si continut de descrierea din cartea d-lui Stefan Peterfi iar ca forma de proiectul de standard din 1974.
Dl. Col. (rez.) Georgica Popescu, in cartea Sportul Columbofil Romanesc, ne descrie istoria acestui sport facand referire in special la porumbeii voiajori.
Exista si un capitol despre alte rase de zbor, printre care prezinta si o descriere a porumbeilor “Galateni”, pe care ii caracterizeaza :
“Originea lor este orasul Galati, dar fiind porumbei buni zburatori au fost răspandiți in toată țara, in special pentru invartitura lor, care intrece si pe cei mai renumiti rolleri orientali.”
„ Balțații pe negru ( “morișcari”) sunt prezentati ca si porumbei excelenti de joc, avand un joc de morisca de 15-30 invartituri. Ei scot și pui albi cu ochii negri-asa numiți “albi din morișcari”.
Prezentandu-ne o scurta povestire:
“Așa avea vecinul meu de pe strada Cercelus, maiorul Nicolae Machedon , o albă din moriscari, care toata ziua zbura pe cer, chiar solo. Nu era o jucatoare prea grozava, in schimb era o zburatoare cum n-am mai vazut. Eu pe vremea aceea ( 1945-1946) aveam Tippleri de la Nicolae Baloescu din Timisoara si acestia zburau fantastic, de dimineata pana seara si cu mare greutate ii faceam sa se lase din zbor seara; “alba” lui Nicu Machedon se tinea solo dupa stolul de Tippleri si zburau pana la disparitie. edeam in curte, ii cautam pe cer cu binoclu si abia zaream “alba” lui Nicu la o mica distanta de stolul de Tippleri, care licareau pe cer ca niste mici”stelute vii”, care insa cu ochii liberi nu se puteau zari.”
Mai sunt prezentate si alte varietati, toti fiind caracterizati ca fiind buni zburatori si jucatori.
Sunt prezentate si cateva poze, de la o expozitie din anul 1972 cu o pereche de baltati pe vanat, una de “corbi “si una de baltati pe negru(“moriscari”), precum si cu un mascul baltat pe vanat campion la zbor.
• Un alt an de referinta pentru acesti porumbei, este anul 1986, cand la expozitia “Intertau” de la Brno-Cehoslovacia, rasa Jucatorului de Galati a fost numita rasă internatională.
Acest fapt este confirmat de scrisoarea d-lui Bonatiu catre dl. Leonte:
“In cadrul consfatuirii de lucru de la Praga, la care am participat in ziua de 7 iunie a.c., printre altele s-a pus problema reanalizarii, respective a completarii raselor de porumbei declarate ca internationale. Din aceste rase se aleg apoi “campionii internationali”
Am cerut cuvantul, aratand ca Romania nu are trecuta pe lista raselor internationale nici o rasa proprie si ca atare am propus trecerea pe lista a celui mai valoros produs columbofil autohton, Jucatorul de Galati. Spre deplina mea satisfactie, propunerea mi-a fost acceptata in unanimitate. Desigur, acesta-i doar inceputul. Ca o rasa sa fie declarata “campion international” este necesar ca rasa sa fie trecuta pe lista raselor internationale, apoi sa apara in cel putin 3 colectii din expozitie.
As mai adauga ca mi-am justificat propunerea aratand ca in tara mea exista si un club specializat al rasei Jucatorilor de Galati, rasa bucurandu-se de o mare raspandire. Sa speram ca acest club se va dezvolta pe zi ce trece.
Timisoara,12.06.’86 ”
** Unul dintre cei mai importanti ani pentru tot ce inseamna monografia acestei rase de porumbei, este 1993, cand apare cartea “Porumbeii Galațeni” a d-lui Ovidiu Leonte.
I. Severeanu spunea “…este o marturisire de credinta a unei preocupari de o viata a autorului care a trait si militat pentru un crez: porumbelul “Galatean”
* În anul 1996, arh. Feliciu Bonațiu publică a doua lui carte “Farmecul columbofiliei”.
Asa cum era de asteptat, Jucatorul de Galati se bucura si de aceasta data de o atentie deosebita din partea autorului:
“Intradevar, galateanul este crescut in numeroase varietati de forma, desen si chiar zbor si nimeni nu poate hotari care este singura si unica varietate standard. De fapt, nici n-ar fi spre folosul rasei daca am declara necorespunzatoare unele varietati ale rasei si le-am elimina ca atare.Datorita polimorfismului care se manifesta in cadrul rasei, se deosebesc varietati cu cap mai alungit sau mai rotunjit, cu fruntea mai berbecata sau mai supta, in general nemotati dar si motati. Ciocul este de lungime mijlocie, dar poate fi si mai lung. Ochii, de obicei sunt albi, dar exista si linii cu ochi galbeni. Coada este formata din 12-16 rectrice lungi si late.Aripile lungi, purtate deasupra cozii sau ternate. Toate varietatile sunt de talie mijlocie, cu scheletul puternic, cu gat de lungime mijlocie,purtat vertical si usor arcuit, cu pieptul lat, bombat si purtat usor ridicat, spatele lat, drept, inclinat spre coada.Picioarele sunt puternice si de lungime mijlocie de obicei neincaltate.
Variatii se constata si in privinta aptitudinilor de zbor si joc. Exista zburatori-jucatori care fac 4-5 tumbe in aer, jucatorii-moriscari care executa snururi ( siraguri) de 20-30 tumbe si jucatori-cazatori care joaca pana la pamant.Dar exista si o varietate cu zbor de durata si inaltime, fara joc.
Galatenii au un zbor frumos, in stoluri stranse, executand ore in sir cercuri deasupra adapostului(rotesc), intrerupte cu tumbe executate cu rapiditate, cu care ocazie pierd din inaltime.
Maniera zborului galateanului este cu batai rapide si continue de aripi, la mare inaltime de zbor, la “disparitie” sau la “licarire”. Durata zborului, intensitatea jocului si inaltimea de zbor sunt in functie de selectia aplicata si antrenamentului la care a fost supus cu consecventa lotul.Maniera de zbor si de joc a galatenilor este mai frumoasa decat a Rollerului de Birmingham.”
In aceeasi lucrare, referindu-se la aptitudinile de zbor si joc, rasa este caracterizată:
“Este cea mai reprezentativă rasă romaneasca-scrie Ioan Sasu- este crescuta intr-o foarte mare diversitate de preferinte in privinta zborului, mai putin a jocului caracteristic, pe urma intr-o mare diversitate a fenotipului si a desenului, coloritului, in functie de zonele tarii.
- Intr-unul dintre numeroasele articole scrise despre aceasta rasa, K.D. Spurling, scria in anul 1999:
“Cu toate ca rasa a devenit cunoscută de catre crescatorii Americani odata cu “ Enciclopedia Raselor de Porumbei” a lui Levi, in 1967 ( care din greseala a tratat “ Moriscarii de Galati” ca o rasa separata), aceasta rasa nu a ajuns pe continentul Nord American pina cind a fost exportata in Canada, in 1982, de catre Ulrich Reber din Germania.
• In anul 2008, la doi ani de la data aderarii U.G.C.P.P.A.M.R la Asociatia Europeana de profil - Entente Europenne d’Aviculture et Cunniculture, Jucatorul De Galati intra in randul raselor europene, standardizate pentru prima data de catre tara de origine Romania. Alaturi de alte rase romanesti ( Castaniul de Craiova, Negrul Trenat de Bucuresti, Rollerul de Cluj, Zb.Albastrul de Cluj,Dungatii romanesti, Zb. Orbetean romanesc,Zb . Rosu de Targoviste si Zb. Codalbi de Muntenia), Jucatorul de Galati a atras privirile si admiratia vizitatorilor expozitiei nationale a Germaniei , la Dortmund.
* Un an mai tarziu, in 2009, la expozitia Europeana de la Nitra –Slovacia, se acorda primul titlu de Campion European la rasa Jucator de Galati.
Performanta se repeta in anul 2010, cand pentru prima dată in istoria columbofiliei de agrement și sport, Romania organizeaza o expozitie Europeana pe rase, la Cluj, printre care se numara si Jucatorul de Galati.
Iata deci, o scurta inșiruire a catorva dintre evenimentele importante pe care aceasta rasa le-a parcurs intr-o jumatate de secol.
Stabilirea unui standard dupa model European nu exclude apartenenta la aceasta rasa a niciuneia dintre numeroasele sale varietati, dar impune un tip ideal de porumbel, mai ales pentru pasionatii de expozitii.
In afara participarii la expozitii, pasionatii de zbor si joc au posibilitatea sa participle la concursuri cu orice varietate din cadrul rasei, regulamentele de zbor neavand restrictii de aspect.
În România există câteva mii de crescatori de Jucători de Galați, dintre care poate doar câteva zeci care reușesc să imbine cât mai bine, in aceiași porumbei, calitațile de bază ale rasei – care s-au transmis de-a lungul timpului, acelea de joc in șnururi - întregite și zbor de inaltime, mai ales aici în zona de origine a acestei rase, adică orașul Galați .
Criteriile de selecție și de performanță s-au păstrat din tată în fiu, ca secrete ale ale acestei rase, aici, printre crescătorii bătrâni, hâtri, care nu divulgau oricui observațiile proprii asupra comportamentului la joc și zbor, și mai ales, nu dădeau cele mai bune păsări din volieră oricărui drumeț.
Rasa Rhode Island este recunoscută ca cea mai importantă rasă mixtă cu aptitudini aproape egale pentru producţia de ouă şi de carne. S-a format în SUA (Rhode Island şi Massachusetts) în perioada 1850 - 1899. Rasa are la origine un şir de încrucişări făcute la care au participat cocoşi combatanţi malaiezi şi Cochinchina, precum si Sussex roşu.
CARACTERISTICI:
Impresia generală atrage atenţia mai ales prin culoarea rasei specifică, forma alungită şi compactă a corpului. Creasta simplă mijlocie, piept larg şi adânc, trunchi alungit, ciocul, fluierele si pielea de pe corp galbenă. Coada nu prea lungă, este la cocoşi frumos rotunjită şi la găină purtată strâns. Produce anual în medie 170 de ouă de 58 g cu coaja colorată brun-închis. Greutatea corporala: cocoş 3,5 - 4 kg şi găina 2,5 - 3 kg.
Diferite varietăţi: varietatea roşie.
Defecte grave: prezenţa încalţării, creasta aplecată, coada zburlită sau de veveriţă.